Vai a sottomenu e altri contenuti

Su Progetu

Chi andaus a biri su chi at decìdiu de fai sa Regioni po mantènniri su Sardu, eus a nai po dhu allogai imparis de s'italianu, agataus luegu sa lei iscrita in su 1997 n. 26, ma prus che totu tocat a arremonai cussa natzionali n. 482 de su 1999, ''Norme in materia di tutela delle minoranze linguistiche storiche''.
Mancai siat istètiu mannu su sforsu, sa limba sarda oi est allegada pagu in cali si siat logu: is bècius feti sighint a chistionai su dialetu insoru, manigendu fuedhus chi imoi no arregodat prus nisciunu. De primu, in domu e in dogn'atru logu, totus chistionant in sardu, ca s'italianu fut sa limba de s'iscola o de sa politica, naraus. Imoi est totu su contrariu: is piciochedhus no scint mancu eita bolit nai contai su chi capitat manigendu su sardu. Is gióvunus, po mori de su stùdiu e de su trabàlgiu - chi medas bias tocat a fai a tesu, a foras de bidha, fìncias in continenti - connoscint s'italianu o s'inglesu, e scàbulant su sardu, mancai arregodendu calencunu dìciu o modu de nai chi ant intèndiu a piticus. E is mannus puru custumant a allegai s'italianu de prus in prus.
Comenti chi siat, custa de s'allega est diventada una chistioni culturali, bitu ca sa limba est sa trassa de s'identitadi, de sa memoria, de s'istoria de is Sardus. A dha pérdiri, iat a bòlliri nai spérdiri unu patrimòniu intreu de errichesa, de cultura, de connotu.
Po mori de custu, su progetu ''Sa Limba de s'Ànima'' chi s'acumpangiat a su trabàlgiu de s'Ofìssiu Limba Sarda, in su Cumunu de Jersu, tenit su coràgiu de torrai a pigai in manu su Sardu - e su dialetu de bidha nosta - po dogna cosa, e dhu manigiai in cali si siat logu: de su Cumunu a s'iscola, de is prassas a su caminu, de su biginau fìncias a is butegas, a probi de sa genti.
Duncas, s'Ofìssiu depit trabalgiai po dhu fait intèndiri, su Sardu, po fai cumprèndiri chi podit èssiri biu etotu, ca eus nau chi est s'anima de is òminis, de una popolassioni, de una terra. E chi mancai siat ''italianizau'' - ca tocat a s'arregodai ca sa limba est una cosa bia, chi càmbiat dogna dì e chi pigat fuedhus nous de totus is atras limbas - est una cosa bona a dhu manigiai, a dhu stimai e a dhu difendiri po dh'allogai cantu su prus fait.
Tandu, s'Ofìssiu iat a dèpiri:
• èssiri unu acàpiu intra s'amministrassioni e sa citadinansa;
• trabalgiai po dogna cosa chi interessat su manìgiu de sa limba sarda a petotu, in pissu de cali chi siat chistioni;
• pònniri manu a is paperis, is novas, e is avertènsias uficialis de su Cumunu po dhas furriai in sardu;
• aprontai totu su chi serbit po su trabàlgiu de s'Ofìssiu: avertènsias, modulìstica, documentus, singialis e cartellus linguìsticus.
Duncas, cosas medas podint èssiri fatas cun custu progetu: non feti a furriai in sardu is fuedhus italianus, ma prus che totu a donai cura a sa limba nosta, allegada e iscrita, manigendudedha, e a sa cultura sarda puru, primariamente a cussa jerseza.
Difatis, sa primu cosa chi eus a fai at a èssiri cussa de allichidiri beni su portali eletrònicu de su Cumunu, su ''Logu Istitutzionali'', dh'eus mutiu, e a aprontai s'aposentu de s'Ofìssiu chi at a dèpiri èssiri sèmpiri agiornau de dogna nova.
Ma sigomenti eus pensau ca sa limba sarda depit èssiri, prima de totu, sa ''limba de s'ànima'' e duncas de s'òmini e depit èssiri s'òmini etotu a dha manigiai, a dha intèndiri e a dha bìviri dogna dì, est intensioni de s'Ofìssiu a fai calencunu cartellu iscritu in italianu, in sardu e mancai in inglesu puru, e de dhu pònniri in fundu a is monumentus stòricus o a is logus prus prestigiosus de sa bidha - siat chi si chistionit de una prassa, de una Crèsia, o mancai de una domu comunali - po dhus fai connòsciri mèlgius, po ndi spiegai s'istòria e s'importansa chi ant tentu de su tempus passau fìncias a imoi.
Sighendu oici, iat a èssiri bellu e interessanti a connòsciri comenti si mutiant is biginaus antigus, studiendu sa toponomastica bècia e torrendudedha a manigiai, mancai iscriendudedha a suta de su nòmini de unu caminu (su chi iat a dèpiri fai su Cumunu prus a inanti); comente a nai ca no est possìbili a castiai a inanti, chene s'arregodai de su tempus passau.
Tandu, podeus cumenciai a arregòlliri e allogai totu su chi est sucèdiu in s'antigu, naraus, pròpriu ascurtendu su chi nosi narant is bècius: contus, dìcius, arregodus in pissu de cali si siat chistioni, su chi est capitau in bidha in s'antichitadi, cali furint is trabàlgius de una ia, comenti si coginada, comenti s'allichidiant po andai a una festa, e totu cantu. Eus a pòdiri, in custu modu, fai unu discu (DVD) a ubi si possat intèndiri aberu sa limba nosta, sa cadensa, is fuedhus chi si manìgiant feti in bidha. Chi si morint custus mannus, i si morit cun issus unu pìlgiu importanti meda de sa storia de Jersu. Tocat a nci pensai luegu e a si mòviri inderetura.
Ma iat èssiri bellu puru a arregòlliri totus is fotografias bècias in pissu de s'istoria de sa bidha, de dogna famìlgia, de calencunu fatu chi est capitau, de comenti furint de primu is domus e is caminus de Jersu, o de comenti si trabalgiada in su sartu, po ndi fai unu libru chi abarrat a su Cumunu e a sa popolassioni etotu. Chene si scarèsciri de is giòvunus e primariamente de is piciochedhus de is iscolas, mancai fendu calencunu cuncursu in limba sarda o cali si siat giogu e trabàlgiu in pissu de su sardu chi dhus possat interessai.
''Sa limba de s'Ànima'' est forsis unu bisu, ma pensendu a sa bidha nosta, a sa genti chi bivit innoi, a su chi at fatu, a su chi at sunfriu, a cantu at trabalgiau po mori de éssiri Jersu unu logu sèmpiri prus bellu, tandu si podit fìncias crèiri ca unu sforsu si depat fai po non pèrdiri un'unconi mannu de sa cultura, de s'istoria de s'dentitadi cosa nosta.
Unu beni stimau chi gràssias a Deus teneus e chi non depeus orrovinai po nisciunu motivu.

torna all'inizio del contenuto
torna all'inizio del contenuto